Stateam azi pe afara cu un amic si discutam...si am ajuns la vesnica mea problema...de ce nimeni nu ma intelege...aveam si eu o speranta...as putea sa ii spun mai mult..o pretentie..ca cei cu care am trait si traiesc de atata timp sa ma inteleaga...toata lumea are ceva cu mine..."ia uite rockeru'" ia uite nu stiu ce...si discutand cu acest amic mi-a spus o chestie ce m-a pus pe ganduri...Mi-a spus ca toti cei care ma stiu de aici s-au obijnuit cu vechea eu,vehcea Astrid cea care era un copil,inocenta,etc...iar faptul ca ma judeca pt ca ascult rock vine din cauza invidiei...Sunt invidiosi pe mine ca am fost singura care am avut curajul sa ma despart de grupul lor..am avut curajul sa le zic NU! si sa merg pe drumul meu,asta de la o varsta frageda...(12 ani..)..acum raman gandurile...si o singura intrebare: Oare asa sa fie..?sa fie ei invidiosi pe curajul meu de a vedea lumea prin alti ochi? Dar totusi nu cred ca voi intelege vreodata ce au ei cu mine...oricum problema lor :-j ;)
Problema nu este invidia, problema este ca lumea ne eticheteaza, gen asculti rock esti satanist, agresiv etc, daca ar sta sa ne cunoasca poate gandim mult mai bine ca ei si sa sti rockul nu este doar un gen muzical, am ajuns la concluzia ca este o arta, un mod de viata...
RăspundețiȘtergerePS:Intot deauna crede in tine, lasai pe restu cu ale lor filtreaza ceti convine!